este o completare la aliniamentul salifer peritransilvan

Lungime 43km, durată 8:30h (GPS Track downlad)   View in Google maps 

Pornire de pe Strada Gării- Ideciu de jos- băile sărate 

Ideciu de sus, sat de colonizare germană, atestat în 1228; în legătură cu sarea, este amintită următoarea legendă: “La est de Ideciu de jos pe o mică dâlmă pietroasă, care se loveşte de „sare”, se afla, acolo unde se află acum drumul spre Ideciu de sus, pentru prima dată puţul cu cumpănă. Puţul de acolo, cu apa lui tulbure, a luat naştere din faptul că acolo urinau delicvenţii înainte de moartea lor”.

Brâncoveneşti. Un areal cu sare este identificat la marginea sudică a comunei, pe versantul central-vestic al Dealului Sărat (Sós Dómb) aflându-se o mică fântână deschisă de unde izvoreşte apa sărată ce se scurge în  aşa numitul Lac Sărat (Sós Tó),  ce are o salinitate redusă,  lac aflat la cca. 75 m distanţă de izvor. Dealul este traversat de şoseaua DN 15 ce se afundă lent tocmai datorită apelor infiltrate care spală sarea. Pe deal, multe gospodării au fântâni cu apă sărată, cu concentraţii diferite. “Sói Erdő”, aflată la marginea satului, la cca. 4 km, cuprinde în Poiana Sărată 7 izvoare cu apă sărată. În urmă cu decenii acolo se scăldau localnicii şi făceau tratament cu nămol. Ca să se ajungă acolo trebuie urmat drumeagul prin Plaiul Lung (Hosszú Rét).

Alte areale salifere în zonă sunt în Lunca Mureşului localitate situată pe valea Mureşului, la cca. 12 km amonte de Reghin, cu acces pe DJ 154A. Aici bazinele care au constituit cândva fostele băi ale satului (sós fűrdők) reţin atenţia, aflate în partea de NE a păşunii din stânga Mureşului. Din păcate, timpul şi dezinteresul, poate şi alţi factori, au instaurat paragina, abia de se mai poate recunoaşte ceva din farmecul pe care probabil l-au avut cândva aceste băi. Bazinele au fost construite de nobilul Éltető József. Erau “úri fűrdők”, adică băi domneşti.

Brâncoveneşti a fost sediul unui castru roman, pe limesul de NE al imperiului; în secolul al XV-lea s-a construit un castel renascentist, vizibil şi azi; turnul de SV servea închiderii prizonierilor şi torturării răufăcătorilor; până în 1944 s-a aflat în proprietatea familiei Kemeny.


View Larger Map